1. Introducere in tema

1.1 Scurta prezentare a conceptului de Creatie

Creatia Divina este acel proces mai mult sau mai putin religios, mai mult sau mai putin mistic, prin care tot ce e in jurul nostru a aparut.Unii sustin ca o Forta Divina este creatoarea a ceea ce numim noi astazi Univers. Spun Forta Divina creatoare deoarece nu pot lua apararea unei viziuni anume asupra acestui proces.

Pentru crestini este Dumnezeu, pentru musulmani este Allah, la indieni mama tuturor este Kali sau Kalika (interesant asociata si cu moartea, sfarsitul si purificarea prin foc), desi fiinta suprema este Krishna prin avatarul sau Vishnu. Gnosticii(in majoritatea formelor si derivatiilor – maniheism, bogomilism, etc) cred intr-un Dumnezeu imperfect, in unele cazuri identificat cu un Monstru al Haosului sau chiar cu Satan.

Mai sunt si oamenii de stiinta, in frunte cu Stephen Hawking, care a ajuns sa demonstreze matematic ca Universul a avut un inceput, un moment initial. Dar, discutarea acestor probleme nu constitue obiectul acestui articol.

“Initial” (un initial relativ, necunoscut defapt, pus doar pentru a ne da un sens al directiei) nu exista nici macar nimic (pentru ca si nimicul in sine este “ceva”) a aparut o forta care a creat tot ce este astazi in intreg Universul. Aceasta creatie a durat un timp, a culminat cu crearea Omului – “cireasa de pe tort” a intregii lumi – iar apoi a inceput sa fie pusa in miscare.

1.2. Semnalul treapta ideal si raspunsul real

Semnalul treapta tine de un domeniu mai putin mistic, unul chiar foarte bine definit: procesarea semnalelor, cu aplicatie directa in electronica analoga si digitala.

In modul cel mai simplu semnalul treapta unitara are forma din graficul alaturat. La un moment t0 se aplica semnalul ducand la modificarea tensiunii de iesire de la valoarea nula la 1. Evident, pentru a obtine valori diferite de unitate, se procedeaza in mod similar, rezultatele fiind supuse unei analogii elementare, de aceea studiul se rezuma doar la semnalul treapta unitar.

Aceasta forma este insa, doar un model conceptual, ideal; raspunsul unui circuit real nu va avea niciodata aceasta traiectorie. Calea ideala fiind distorsionata de diverse imperfectiuni, unele controlabile, altele insa tin de insasi natura materiei ce intra in compozitia conductoarelor folosite. Desi s-au facut progrese uimitoare si in acest domeniu (se pot modifica pozitiile atomilor individuali intr-un sistem), inca nu s-a trecut de anumite limite. Acest progres este de o probabilitate relativa, iar reusita sa tine de o intelegere mult mai profunda a structurii materiei. Sincer, nu stiu cat este de dorit, datorita unui numar incredibil de mare de circuite care depind exact de aceasta imperfectiune pentru a functiona corect. Imaginati-va, calculatoare, pc-uri, mac-uri, pe scurt cam toate electronicele depind intr-un oarecare fel de aceste proprietati.

Din graficul raspunsului reies foarte clar acele “imperfectiuni”,  abateri de la calea “ideala”. Mai intai are loc o cadere de tensiune ca urmare a aplicarii directe a semnalului, dupa care va creste relativ rapid, aparand si o supratensiune. Apoi semnalul va oscila o perioada in jurul valorii stabile, ramanand foarte aproape de aceasta pentru restul timpului, cat este activ.

Toti acesti parametri sunt bine determinati si cunoscuti astfel incat nu produc rezultate noi sau necunoscute, sunt “de incredere”.

O singura completare la ceea ce am discutat pana acum, de la aplicarea oricarui semnal digital si pana la observarea raspunsului va fi, invariabil, un timp mort, o intarziere, si ea destul de importanta.

2. Creatia si treapta

Legatura dintre aceste doua concepte din domenii aproape total diferite nu pare a fi una directa, poate nici chiar indirecta. Voi lua in continuare exemplul cel mai la indemana si va fi presupus ca adevarat(disputa acestui fapt este irelevanta in momentul de fata): Creatia Biblica a crestinilor.

“La început a fost Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul”, cel putin asa se spune. Cert e ca a fost un moment de inceput urmat de o crestere, o decadere si o perioada oscilanta.

Din nimic a fost creat Universul, planetele, Soarele, animalele, pestii si Omul. In 6 zile. Finalul procesului de creatie este  startul umanitatii.

Graficul ce reprezinta raspunsul real al semnalului treapta incepe dupa finalul creatiei dintr-un motiv simplu, oamenii au avut acces doar la ceea ce a fost de atunci incolo (accentuez: irelevant daca si-au inchipuit sau le-a insuflat inspiratia Duhul Sfant), urmeaza o scurta cadere, ce poate fi considerata timpul in care Adam a fost singur in toata lumea, dupa care i s-a facut partenera si lucrurile au inceput sa evolueza pana la un punct culminant. Un punct mult peste existenta noastra de zi cu zi, care a fost apoi urmat de infaptuirea pacatului de catre Eva si alungarea lor din Paradis. Dupa cadere a inceput viata oamenilor pe acest plan existential si eterna oscilatie spre un echilibru emotional, moral, dar si spre a reajunge in locul din care au pornit. Dar ca orice oscilatie, daca o lasi libera destul de mult timp, se va stinge, va atinge un punct de echilibru, o inertie fizica si psihica in care se pare ca ne aflam astazi; iar un corp inert are nevoie de un impuls spre a-si reincepe “cautarea”.

3. Omul

Omul este considerat a fi incoronarea procesului de Creatie Divina, creatura careia si ingerii trebuie sa i se inchine. Dar Omul nu este perfect.

Doctrina cabalista are drept Creator un Demiurg, o fiinta imperfecta, o simpla “emanatie” a Dumnezeului Suprem si Absolut; fiind imperfect are drept consecinta o Creatie imperfecta, cu mici “defecte”. Sectele gnostice au o viziune cel putin la fel de revelatoare: sufletul omului, spiritul, este de natura divina, dar corpul este malefic, este creatia lui Satan suprapusa peste cea a lui Dumnezeu, menita sa tina spiritul captiv. Deci omul are o natura duala. Este in natura lui sa fie bun in aceeasi masura in care este capabil sa fie rau.

3.1. Legatura cu lumea digitala

Legatura este de la sine inteleasa in momentul in care este facuta vizibila analogia natura duala a omului – sistemul binar.

Sistemul binar este o reprezentare a oricarui numar sub forma de succesiuni de zero si unu, extrem de important pentru circuite electrice (lipsa de tensiune – zero, prezenta tensiunii – unu), facand astfel legatura dintre “limbajul” masinilor si cel vorbit si inteles om. Iar legatura zero-unu cu misticismul este una straveche. De cand au fost inventate numerele UNU a reprezentat unitatea, armonia (desi in numerologia chineza este simbolul individului, agresvitatii, DOI corespunzand echilibrului, lui Yin). ZERO a venit putin mai tarziu dupa UNU si a incurcat mintile luminate ale vremurilor. A ajuns sa fie asociat cu Diavolul, deoarece facea ca cele mai simple si logice ecuatii sa tinda la infinit si infitul era malefic.

In circuitele digitale exista totusi o “aproximare”, o marja de eroare. S-a ales, prin conventie umana, ca ZERO digital sa fie reprezentat de o diferenta nula de potential, iar UNU de una de 5V. Aceste valori 0V si 5V nu sunt punctuale, sunt asemanatoare unor  ”benzi”. Orice valoare sub 1.5 V(acest 1.5V poate varia) este considerata a fi ZERO digital, si orice valoare intre 3.5V si 5V este UNU.

Acest fapt determina trei “benzi” ce pot fi ilustrate grafic dupa cum urmeaza:

Intervalele sunt urmatoarele:

- [0,1.5] -> ZERO

- [1.5,3.5] -> nedeterminat

- [3.5,5] -> UNU

Continuand analogiile dintre credintele spirituale si tehnica digitala moderna putem asocia banda cea mai de jos cu Iadul sau fiinta inferioara psihic si spiritual, cea superioara cu Raiul sau fiinta evoluata. Daca ortodocsismul nu are un echivalent pentru banda mijlocie, catolicismul vine in ajutor, astfel asociindu-i-se Purgatoriul sau in termeni “terestri” omul mediocru, stabil pe locul sau de o viata.

Din grafic mai reiese un aspect important, oamenii sunt in majoritate in zona mijloce, sunt prin excelenta mediocri, fara a excela in bunatate sau in rautate. Oricare din cele doua zone “marginase” presupune un efort de deplasare ori spre o zona superioara, ori spe una inferioara.
O alta concluzie este aceea ca instinctiv omul va tinde spre zona malefica, aceasta fiind la cativa pasi distanta iar drumul este unul lejer, “la vale”. Apare intrebarea naturala “de ce un om tinde spre inferioritate cand poate munci pentru a ajunge pe culmile existentei si ale cunoasterii?”. Raspunsul pare a fi unul relativ banal: majoritatea sufera de o miopie existentiala; vad doar ce este aproape in viata, efectul indepartat scapandu-ne.

4. Concluzii

In acest articol am expus pe scurt cateva idei si concepte mistice si tehnice, evidentiind legatura dintre cele doua domenii. Scopul acestei legaturi arata partea benefica a omului, acea parte care pare sa sustina ideea conform careia omul a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu, acea parte creatoare care tinde sa creeze la randul sau lucruri care sunt intr-o puternica legatura cu credintele primordiale.

Modul in care un om poate ajunge sa evolueze, sa urce treptele mediocritatii si sa iasa din ea este din nou asemanator cu graficul nostru, are nevoie de un impuls. Diferenta este doar de durata, intervenind desigur si constiinta si mintea umana care de multe ori se dovedesc a fi problematice in drumul spre “ascensiune”.

5. Note finale

- cele 3 grafice:

  • semnalul treapta ideal
  • raspunsul real al circuitelor de ordinul II
  • raspunsul real al circuitelor de ordinul I

- am folosit cele 2 variane ale raspunsului circuitelor (de ordinul I si II) pentru a usura prezentarea exemplelor, oricare din cele doua putand fi oricand inlocuite cu celalalt, rezultatele fiind identice